„Marșul (lor) pentru viața” unora.

În ultimii ani din viața mea, mai mult decât orice am învățat să fiu mai tolerantă. Să privesc lucrurile dintr-un punct neutru, pentru a nu empatiza prea mult cu o parte și a o judeca prea aspru pe cealaltă. Concluzia la care am ajuns în ultima perioadă este că regresăm constant din prea mult exces de zel, uitând să punem la egalitate valorile tuturor, nu doar pe cele în care crede o mână de oameni.

Primul pas în a împărți o întreagă națiune în două tabere este extremismul. Extremism care niciodată nu a adus pace, bine sau prosperitate în societate, indiferent de perioada în care a fost practicat.

Ascunse în spatele argumentelor biblice pe care le aruncă într-o parte și în alta, stau forme ale urii față de tot ceea ce nu pot înțelege sau accepta. Se ascund în spatele zâmbetelor false și a promovării frumosului, armoniei și a vieții prin încercarea de a impune tuturor normalitatea lor.

Mi-este greu să cred că Iisus sau Dumnezeu, cel în care cred eu, tirază oamenii în funcție de sex, rasă, religie, orientare sexuală. Ba mai mult, cu cât arăți mai mult cu degetul înspre păcatele altora, cu atât îți faci mai mult rău sufletește, autocondamnându-te în eternitate.

Există libertatea de a alege. Liberul arbitru. Atât păcatul, cât și virtutea sunt puse pe talere egale. Alegerile pe care le fac ceilalți nu atârnă de gâtul nostru.

Nu înțeleg și nu o să înțeleg niciodată de ce preoții ies să mărșăluiască împotriva anumitor categorii de persoane, când tocmai ei ar trebui să fie cei care să nu cadă în extreme. Dacă vrei să schimbi ceva, îți reușește mult mai bine apropiind oamenii de tine, nu îndepărtându-i. Mai mult decât atât, tocmai pentru poziția pe care o ai, ar trebui să fii cel care îndeamnă la toleranță, la înțelegere și la acceptare.

Din câte văd, ceea ce ne încurcă cel mai mult în acest moment este definiția familiei. Este absolut necesar ca aceasta să fie modificată și să se stipuleze expres că se întemeiază prin uniunea dintre bărbat și femeie. Cu toate că familia nu înseamnă doar asta.

Susțin în continuare că este doar o definiție nefondată, părtinitoare și nedreaptă. Familia este uneori doar mama sau tata. Părinți niciodată căsătoriți, care au ales sau au ajuns prin diferite circumstanțe să își crească singuri copiii. Familia înseamnă o soră sau un frate care te crește, te ajută, sau care a rămas lângă tine în ciuda faptului că cei care aveau îndatorirea să te crească, s-au spălat pe mâini. Familia înseamnă două femei sau doi bărbați care te iubesc necondiționat și care ar face orice pentru fericirea și confortul tău. Familie înseamnă un grup de oameni cu care crești de când te naști sau langă care ajungi să împarți atât bunele, cît și relele de la o anumită vârstă.

Problema adevărată cu familia nu este definiția ei, este lipsa uneia, indiferent de formă. Trăim într-o lume atât de întoarsă cu susul în jos încât tot ceea ce nu se încadrează în normele tradiționale este greșit, ceva ce preferăm să subminăm decât să încurajăm.

Actual sunt peste 60 000 de copii abandonați în România dintre care peste 20 000 sunt institutionalizati. Dintre cei instituționalizați, majotitatea trăiesc fără să cunoască iubirea, sinceritatea, bunătatea, devenind adulți îmbolnăviți de ororile în care au trăit. Când trăiești la extreme, ești mult mai ușor de prins într-un lanț al urii față de toți cei care nu sunt ca tine.

Mai mult decât pe definiția familiei, ar trebui să ne axăm pe găsirea resurselor pentru susținerea ei, pentru promovarea valorilor care o definesc și nu pe aceea a persoanelor care o întemeiază.

Dorim ca avortul să fie scos în afara legii, susținând că avem nevoie de această măsură pentru a promova viața. Eu cred că pentru a reduce numărul avorturilor este necesar să căutăm să investim în educația sexuală și nu să ne ferim de ea. Există atâtea copile cu copii și mame din întâmplare datorită lipsei educației în acest sens, lipsei de informare, lipsei posibilităților de a apela la metode contraceptive.

Sursa avortului nu este copilul, este actul sexual care duce la asta. Iar un act sexual protejat nu aduce la o soluție atât de extremă.

Deși ar trebui să evoluăm în gândire, în continuare considerăm că tot ceea ce nu cunosc copiii noștri îi feresc de riscurile practicării anumitor activități, cu toate că un copil bine informat despre ceea ce se mișcă în jurul lui, cunoscând riscurile pe care și le asumă, cade mult mai greu în plasa tentației.

România noastră este cu mult în urma țătilor civilizate care au ajuns la concluzia că pentru societatea actuală orice legiferare discriminatorie este greșită, încercând cu pași mici să elimine inegalitatea dintre persoanele care o alcătuiesc. România încă nu este capabilă să înțeleagă că sărăcia, analfabetismul, sistemul de sănătate și învățământul sunt capitole mult mai importante pe care ar trebui să ne axăm decât cu cine alegem fiecare să împărțim patul.

Aici în România trăim într-o lume împărțită în două categorii: cei virtuoși, aflați undeva deasupra tuturor, iluminați și inteligenți, și restul indivizilor… curvele, homosexualii, drogații, proștii, săracii și celelalte scursuri.

Partea proastă este că pentru toți cei de jos, o altă cădere nu înseamnă nimic. Poți oricând să te scuturi de mizerie și să lupți ca să urci din nou. Dar când niște haine albe apretate ajung în mocirlă, uneori nici a 5 -a spălare nu reușește să îndepărteze pata.

……………………………..

Ale

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s