Dor de Crăciun…

De Crăciun, mor de dor!

Mi-e dor de copilărie, de sentimentele pe care le aveam în ajun, de familia mare și de gălăgia care era atunci în casă.

Mi-e dor de prietenii mei, care erau toți în același loc, în același orăşel liniștit, împodobit modest de sărbătoare.

Mi-e dor de zăpada care îmi era până la genunchi, de oamenii de zăpadă din părculeţ, de copiii care se dădeau pe derdeluș și de bradul de Crăciun pe care îl împodobeam în curte.

Mi-e dor să îl aștept pe Moș Crăciun, convinsă că există, să adorm cu greu gândindu-mă la ce voi găsi sub brad a doua zi.

Mi-e dor de mirosul de rășină, de bomboanele cu jeleu care nu mi-au plăcut niciodată și mi-e dor să găsesc pe covor țepi de la brad.

Mi-e dor de colindători, de colindele pe care le punea tata la casetofon, de caseta cu „Poveștile bunicilor” pe care o ascultam de fiecare dată de Crăciun și de „Fetița cu chibrituri”.

Mi-e dor să ies afară cu buzunarele pline de bomboane de pom și să fac schimb cu prietenii mei în fața blocului.

Mi-e dor să merg acasă plină de zăpadă, înghețată la picioare, iar mama să-mi scuture hainele cu o mănușă pe casa scării.

Mi-e dor de mirosul de mâncare din curte, de brazii împodobiți care se vedeau prin geamuri, de beculeţele de pe balcon și de Moș Crăciun care urca în fiecare an, pe scară, la noi în cameră.

Mi-e dor de toate. Și de toți. Mai ales de toți cei pe care nu i-am mai văzut și cu care sărbătoresc, sufletește, în fiecare an. De toto, de Lucian… dar anul ăsta, cel mai dor îmi e de tata… tata, care iubea Crăciunul mai mult decât îl iubește orice copil de pe pământ. Și va trebui să mă obișnuiesc cu gândul că tot de anul ăsta, mi-e dor și îmi va fi dor mereu și de Alex.

Ciudat. Când eram copil, mă grăbeam să cresc și parcă nu mai trecea timpul. Atunci, muream de nerăbdare să fiu mare. Acum, mor de dor să mai fiu copil.

Pentru Crăciun și pentru anul care vine, nu vreau nimic altceva decât sănătate pentru toți cei pe care îi iubesc și toți cei mai dragi ai lor. Și o pijama cu unicorni pentru Mălina. Și muuuuultă zăpadă pentru cel care m-a făcut să iubesc iarna. Și… poate pentru mine câteva cărți noi.

Sper că nu cer prea mult, pentru că în anul care vine nu vreau să mai pierd pe nimeni. Mi-e destul cât mor de dor.

Crăciun fericit, cu miros de mandarine și de prăjitură cu măr tuturor!

Până data viitoare, share if you dare!

[P.S. Mulți pupici și multe îmbrățișări celor care m-au citit de fiecare dată și celor care m-au încurajat toată perioada asta să scriu. Vă iubesc pe toți, pe fiecare în parte.]

………………………….
Ale

Reclame

2 gânduri despre „Dor de Crăciun…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s