Oamenii fericiți citesc și beau cafea

Vorbim despre doliu, despre o întâmplare tragică și încercarea unei femei de a se regăsi după ce nimic din realitatea în care deschidea ochii dimineața nu mai există.

Diane, Colin și Clara formau o familie fericită până în ziua în care un camion a lovit mașina în care fetița se afla cu tatăl ei. Amândoi și-au pierdut viața. Clara pe loc și Colin la scurt timp după accident, închizând ochii cu impresia că micuța lui a supraviețuit. Din acel moment începe lupta lui Diane cu depresia și cu durerea pierderii celor mai importante persoane din viața ei, care era tot mai mare cu fiecare zi.

La un moment dat, după ce a stat un an de zile închisă în casă, împinsă de prietenul ei cel mai bun Felix, hotăsăște să părăsească Parisul și să se mute într-un sătuc din Irlanda – țara în care soțul său visa să călătorească.

Stând la biroul lui Colin cu un atlas în față, parcurgeam harta Irlandei. Cum să-mi aleg mormântul sub cerul liber? Ce loc ar putea să-mi aducă pacea și liniștea necesare să fiu față în față cu Colin și cu Clara? Pentru că nu cunoșteam practic nimic despre această țară și aflându-mă în incapacitatea de a alege un loc anume, am închis în cele din urmă ochii și am pus degetul la întâmplare. Am întredeschis un ochi și m-am uitat apoi mai de aproape. Mi-am folosit și ochiul celălalt după ce am luat degetul să descifrez numele. Hazardul alesese cel mai mic sat cu putință, scrisul era abia vizibil pe hartă. „Mulranny”. Mă voi exila la Mulranny. 

În acest sătuc irlandez îi cunoaște pe Abby și Jack, proprietarii casei închiriate și fiind singură și forțată de această împrejurare să iasă din casă pentru a-și cumpăra cele necesare, face cunoștință cu oamenii zâmbitori și interesanți care populau acele meleaguri. Găsește refugiu în plaja care i se întindea în fața casei și în sunetul valurilor în timp ce afară erau furuni.

Prin Abby și Jack va mai descoperi o bună prietenă – Judith – și pe fratele acesteia: Edward. Edward îi este cel mai antipatic încă de la prima vedere, iar gesturile și modul său de a interacționa i se par total lipsite de tact. Un irlandez ursuz, exact opusul a ceea ce ea ar fi găsit fermecător la un bărbat.

Respingând-o și tratând-o cu indiferență, acesta câștigă teren în fața lui Diane. Relația lor de la început se va schimba brusc, iar bărbatul taciturn se dovedește a fi capabil de sentimente frumoase și sincere.

Pasionat de fotografie, Edward o va duce pe Diane într-o mică excursie care va reprezenta punctul de plecare al tuturor deciziilor pe care cei doi le vor lua ulterior.

Finalul este unul neașteptat, nefiind o carte care se termină într-o notă neapărat fericită. Se termină cu o mare incertitudine și îți lasă o dorință imensă de a fi citit printre rânduri detalii care să conducă la siguranța relației dintre Diane și Edward. N-o să spun de ce, însă  vreau să subliniez că mi-aș fi dorit ca cei doi să aibă o altă șansă sau cel puțin să se bucure de alte circumstanțe.

Edward… vreau să îi dedic un întreg pasaj. Până la Edward, cuceritorul meu preferat era Rhett Butler din Pe aripile vântului (de Margaret Mitchell). Deși m-am bucurat prea puțin de el, cartea având doar 170 de pagini, Edward l-a depășit pe Rhett încă de la început. Știam că vor urma momentele în care partea lui respingătoare avea să fie acoperită de cea care își arată sentimentele, de cea umană. Și m-am bucurat de fiecare sărut pe tâmplă și de fiecare îmbrățișre. Edward nu are încredere în oameni, cu atât mai puțin în femei. Dar se dovedește că până și lui i se poate întâmpla să se regăsească în femeia căreia nu-i acordase nici cea mai mică șansă la prima vedere.

Diane este curajoasă. Găsește forța să se aventureze singură într-o țară necunoscută pentru a se regăsi, în final dându-și o nouă șansă. Bărbatul taciturn din Mulranny o face să vadă din nou lumea cu încredere. Decizia ei din final este de apreciat, dar pe mine chiar m-a dezamăgit… poate că în asta se regăsește și frumusețea acestui roman.

Vreau să mai precizez că Oamenii fericiți citesc și beau cafea nu este un roman de dragoste. Nu este o carte prin care să trăiești povestea siropoasă a unui cuplu de îndrăgostiți al cărui destin este mult prea simplu și extrem de previzibil. Întreaga interacțiune care există între Edward și Diane se concretizează în îmbrățișări, pupici pe tâmplă și strângeri de mână. Nu este o carte cu replici bombonatice și pline de fluturași, nu este genul cu extrem de multe citate demne de statusuri pe Facebook. Și tocmai din cauza asta i-am dat o șansă și mi-a plăcut atât de mult!

Am cumpărat Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand de pe elefant.ro luna trecută și a costat 30 de lei. Momentan văd că nu este disponibilă pe site, dar cu siguranță nu este greu de găsit. Am văzut-o și la Humanitas acum câteva zile. Pe net sigur există pe undeva iar prețul nu poate fi mai mare de 35 de lei. La Editura TREI găsesc mereu cele mai faine cărți și abia aștept să mai descopăr altele din seria Fiction Connection.

Acum citesc Minciuni pe canapea de Irvin D. Yalom, așa cum am mai precizat. Urmează o părere sinceră și despre aceasta. După ce termin, sigur nu-mi mai scapă Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian. Până atunci, cu fiecare pagină mă conving tot mai mult că într-adevăr Oamenii fericiți citesc și beau cafea.

Până data viitoare, spor la savurat miros de lemn din cât mai multe file!

……………………..

Ale

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s