„Fata din tren” are de astăzi un chip, o voce și un nume (despre carte și film)

Rachel merge în fiecare dimineață cu același tren. Știe că va aștepta la același semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineață al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jass și Jason” și viața lor i se pare perfectă. Până când într-o zi vede ceva ce o sochează. Totul se schimbă și Rachel are șansa de a lua parte la viețile pe care le-a observat doar de pe margine. Cam asta spune descrierea de pe coperta din spate.

Am văzut pentru prima dată cartea asta pe YouTube, în clipul unei vloggerițe de la noi. Era prin vară, exact înainte de organizarea Târgului de carte Gaudeamus la noi în oraș. Când am văzut-o expusă la târg, am știut că trebuie să fie a mea. Era ultima copie rămasă. Am început să o citesc imediat după.

Înainte de Fata din tren am citit memorii, clasici, filozofie sau istorie. M-am rezumat la ceea ce exista deja în biblioteca de acasă, fiindu-mi milă de prea multele cărți care stăteau deja de prea multă vreme pe lista mea cu „urmează să citesc”. Mi se făcuse dor de ceva acual, de suspans, investigații și crimă.

Timp de trei zile am trăit cu sufletul la gură fiecare frază existentă în cartea asta. Abia m-am abținut să nu citesc finalul din prea marea curiozitate. Am ajuns să îndrăgesc fiecare femeie care ia parte la această acțiune pentru momentele ei de slăbiciune și pentru drama care se ascunde în spatele fiecărui destin.

Rachel este fata din tren, alcoolica fără job care călătorește în fiecare zi cu trenul de mică viteză de la Ashbury către Londra, cu plecare la 08:04. În fiecare zi, dus-întors, trece pe lângă casa de la numărul 15, pe care o cunoaște în detaliu de la draperii la cărămizi. La numărul 15 locuiește Megan Hipwell, împreună cu soțul ei Scott, un cuplu care pare minunat privit din afara casei, dar cu mari probleme în căsnicie. Imediat lângă casa de la numărul 15, la numărul 23, tot pe Blenheim Road, locuiește Anna împreună cu soțul său Tom Watson și cu fiica lor Evie.

Dramatic este că această casă de la numărul 23 a fost în urmă cu câțiva ani a lui Rachel, fiind cumpărată împreună cu Tom Watson, fostul său soț și actual soț al Annei – fosta sa amantă.

Totul se întâmplă în tunel. Una dintre celelalte două femei dispare, fiind găsită mai apoi moartă în pădure. Suspect e Scott, Kamal (psihologul), suspectă e și Rachel care nu-și poate aduce aminte ce s-a întâmplat în acea seară, ea fiind martorul cheie al dispariției, pionul principal în dezlegarea misterului morții dispărutei.

Din cauza problemelor cu băutura, Rachel nu se bucură de prea multă credibilitate în fața investigatorilor sceptici, fiindu-i extrem de greu să își amintească ce s-a întâmplat cu adevărat. Până la urmă, întregul fir al întâmplării va prinde contur în memoria ei, ajungându-se la un final neprevăzut, neașteptat și cu totul inedit. Deznodământul te lovește cu o a doua moarte, toate personajele influențându-se reciproc în ceea ce va deveni viitorul fiecăruia dintre ele. Scott, Anna, Megan, Tom, Rachel… povestea lor individuală devine parcă povestea unui grup, influențată de viața dublă jucată de numai două dintre ele.

Eu am cumpărat Fata din tren de la Târgul Gaudeamus cu 40 sau 50 de lei. O găsiți pe elefant.ro redusă la 19.50 lei de la 39, ediție de film. Are 406 pagini. Există și varianta eBook care costă 20 de lei, preț redus de la 25.

După ce am citit cartea și am fost impresionată de finalul imprevizibil, am numărat zilele până să văd filmul. Din 5 octombrie, în cinematografele noastre rulează The girl on the train – regizat de Tate Taylor – cel care a câștigat în 2012 premiul BAFTA pentru cea mai bună adaptare, cu filmul The help (un mic comentariu aici: The help este un alt film inspirat din realitate care mi-a plăcut enorm de mult!). Actrița Octavia Spencer a și câștigat un Oscar pentru cea mai bună interpretare a unei actrițe în rol secundar.

Emily Blunt (acea Emily simpatică din The Devil Wears Prada, în care joacă alături de Meryl Streep) o interpretează pe Rachel și pot să spun că încă de la trailer am identificat-o cu acea Rachel pe care mi-o conturasem citind cartea. Emily joacă un rol atât de greu și totuși… atât de bine! În plus, parcă întregul decor respectă cu sfințenie liniile trasate de carte. Trenul, casele, îmbrăcămintea, frizura…

În film avem de a face cu un Scott (preferatul meu din toată povestea) aka Luke Evans. Îl știți pe Owen Shaw din Fast and Furious 6 și Furious 7, nu? Exact el! Deși recunosc că fața lui Scott din capul meu semăna mai mult cu cea a lui Dr. Christian Grey (Jamie Dornan), m-am bucurat din plin de fiecare scenă în care apărea Luke Evans. Deși, dacă stau să mă gândesc puțin, aproape că se potrivește mai bine decât Grey în brațele lui Megan.

Despre Megan, dezamăgire. Nu este o zână, așa cum mi-o imaginam eu. Megan a mea semăna mai mult cu Julianne Hough decât cu Haley Bennett. Anna este Rebecca Ferguson. Ce aș putea să spun mai mult despre actrița pe care o iubesc pentru că este – Elizabeth Woodville – The White Queen din serialul cu același nume, despre care am vorbit în lista cu preferate? Mi-a plăcut mult interpretarea Annei pe care a făcut-o, deși nici cu ea nu prea seamănă imaginea conturată în capul meu.

Tom este Justin Theroux, un actor care îmi este cunoscut din Sex and The City. Apare la un moment dat printre episoade, nimic spectaculos sau senzațional. Tom al meu nu avea un chip, însă după ce am văzut filmul, cu siguranță îl are pe cel al lui Justin.

The girl on the train nu se bucură de efecte speciale, cadre excepționale sau natură deosebită. Filmul redă povestea din Anglia într-o Americă ploioasă și tristă. Cu un decor simplu, personajele sunt cele care dau totul pentru a transmite drama poveștii și sunt aproape cu mâinile goale. Convinge (filmul) chiar și așa publicul, ținându-l cu sufletul la gură, fiind la fel de greu ca în carte de prevăzut finalul .

Am trișat un pic mergând la film, stând lângă oameni care calculau în funcție de datele prezentate cine este ucigașul și știind povestea lui Rachel cu mult mai multe detalii decât cele pe care le-am văzut, cunoscând-o pe cea adevărată și întreagă. Cu toate astea, nu m-a dezamăgit deloc. Mi-a amintit imediat de filmele și serialele englezești pe care le urmăresc și pe care le iubesc sincer.

Pentru cineva care a citit Fata din tren, filmul e doar interpretarea unui alt regizor a poveștii care a fost deja regizată de cititor și care merită văzută.

Pentru cineva care a văzut The girl on the train, Paula Hawkins are cu siguranță mai multe detalii despre viețile lui Rachel, Anna, Scott, Tom și Megan. Fără detaliile respective nu ai cum să înțelegi cu adevărat personajele.

Prefer cartea, pentru toată nebunia de întrebări fără răspuns ce m-a ținut în suspans și pentru fiecare noapte în care adormeam cu o variantă a poveștii care, a doua zi, după încă câteva pagini, era demolată total. Daaaar… recomand cu tot dragul și filmul pentru Emily Blunt și Luke Evans (uh-oh!). Pentru Paula Hawkins și pentru carte. Pentru că este simplu, sincer, palpitant și foarte fain regizat.

Share if you dare!

…………………………

Ale

 

Reclame

2 gânduri despre „„Fata din tren” are de astăzi un chip, o voce și un nume (despre carte și film)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s