Ploaie. Azi vreau doar ploaie

De ce să fim triști când plouă? În jur e liniște, doar natura țipă dezlănțuită.

Ne ascundem de stopii de ploaie pentru a nu ne strica frizurile și ne ferim să ieșim din case pentru a nu ne murdări pantofii. Suntem supărați când nu avem soare pentru că nu putem popula terasele, parcurile, ștrandurile, grădinile. Tot ce ne rămâne de făcut este să ne refugiem în cărți, în tehnologie sau, pur și simplu, în noi înșine…

Când plouă, avem liniștea și calmul din jur, dar gălăgia din noi. Când avem soare, e invers. Soarele ne face să nu ne mai auzim mințile obosite de atâta agitație, ne face să ne simțim puternici, vii, cuceritori și importanți.

Când e soare, parcă suntem toți mai superficiali. Ne umplem de bucuria unei zile însorite și uităm de orice dramă, de orice scâncet, de faptul că undeva, în lumea asta, undeva plouă. Plouă, în sensul opus bucuriei noastre, nu neapărat cu stropi de apă, tunete sau fulgere. Undeva plouă cu moarte. Sau, poate plouă cu boală.

Când e soare, parcă ne dorim să cucerim lumea. Nimic și nimeni nu ne poate sta în cale. Atunci, parcă viața noastră este mai presus decât viața altora. Noi suntem cei mai puternici, cei mai frumoși, cei mai inteligenți, cei care știm adevărul… cei aleși!

Așa, de multe ori îmi doresc să plouă. Ploaia ne ține în case și ne oferă posibilitatea de a fi singuri. Starea asta melancolică parcă ne face să fim mai buni, mai înțelegători și mai permisivi. Ploaia ne ține atât departe unul de altul, cât și departe de a ne putea influența reciproc.

Dacă ăsta este prețul pentru pace, Doamne, fă să plouă în fiecare zi!

Vreau să fim triști ca să uităm de bucuria de a avea sub picioare lumea altora și să așteptăm cu ardoare bucuria unei raze și a unui cer senin. Vreau să fim triști și distanți unul de celălalt pentru a nu mai ajunge să ne facem rău. Vreau să stăm singuri în casele noastre, feriți de orice tentație de a construi împreună tactici de război sau planuri de a-i domina pe aceia mai slabi decât noi. Vreau să nu ne mai auzim de tunete pentru a nu mai avea inspirație în a concepe orice alte planuri care pot să împartă moarte și suferință.

Când plouă, suntem mai umani. Parcă simțim toți aceeași tristețe, parcă trăim toți aceeași dramă: aceea de a nu simți bucuria vieții cu adevărat. Când plouă, parcă prețuim mai mult viața și clipa tuturor.

Azi vreau să plouă în toată lumea. Poate așa, măcar pentru un moment, Terra noastră obosită va simți pacea! 

 

21 septembrie, Ziua Internațională a Păcii

…………………..

Ale

 

Photo credit: Rogelio Yoyontzin Pérez-Buendía 

Reclame

2 gânduri despre „Ploaie. Azi vreau doar ploaie

    1. O perioadă am urât ploaia, iarna sau toamna. Mi-am dat seama, în final, că toate au ceva special, o bucurie deosebită, un ton specific. Se mai spune și că în țările cu cele mai puține ploi sunt cele mai multe războaie, de aici și ideea cu ploaia pentru Ziua Internațională a Păcii. În general, prefer soarele și eu!
      Îți mulțumesc că mi-ai oferit câteva minute astăzi! Pupici! :* :*

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s